Femeile pe care bărbaţii nu le-au vrut

Ţin să precizez înainte de toate că articolul este preluat , deoarece consider că este o "bijuterie" şi alte adaosuri l-ar fi stricat.

Au disputat peste 800 de partide în ilegalitate. Au alergat umar la umăr cu echipe participante la campionatele mondiale. Nu se rujau, dar evoluau cu fesuri pentru că părul prea lung le jena: Dick, Kerr’s Ladies FC

5 decembrie 1921. Undeva în Anglia. Decizia e luată. Îşi tuşinează mustaţa, îşi drege glasul, anunţă sentinţa: ”S-au analizat mai multe aspecte şi s-a considerat că echipa Dick, Kerr & Co. nu poate evolua în competiţiile noastre, sub niciun fel. Interdicţia este dată pentru o perioadă de 50 de ani!!!”

Scurt! Dar cine este trupa care avea să primească cea mai mare suspendare din istorie? Şi cu ce supărase ea? Dar, mai ales, pe cine?

În 1914, primul mare război frige. La Preston, doi scoţieni fondează o fabrică de muniţie. Aşa apare Dick, Kerr & Co. Muncitori, femeile. Barbaţii se pregătesc să plece pe front. În pauzele de masă, vreo 15 amazoane evoluează contra ”durilor” din conducere. De fiecare dată îi bat. Atunci, Alfred Frankland ia decizia să formeze un team. Aşa apare Dick, Kerr & Co. Echipa de fotbal feminin. Într-o societate în care sexul slab nu are, încă, drept la vot, fumatul şi băutul în public sunt interzise, apropierea de corpul partenerului, în timpul dansului, este o blasfemie, ca să nu mai vorbim despre machiaj, nişte doamne care să alerge după o minge prin mocirle e un lucru de neconceput.Dar trupa plecă la drum. Conducerea alocă 10 şilingi pentru fiecare…echipier, la meci. Reprezintă salariul, diurna, primele, indemnizaţia.

25 decembrie 1917. 10.000 de spectatori ajung pe ”Deepdale” din Preston să le vadă. 30 aprilie 1920. O trupă similară vine din Franţa, păstorită de Alice Milliat, militanta pentru drepturile sportive ale…sportivelor. Tribunele sunt arhipline. E ceea ce rămîne în istorie drept primul meci internaţional. La final, terenul e invadat, iar Jennie Harris, autoarea unicului gol, e purtată pe braţe. 26 decembrie, acelaşi an. 53.000 de oameni se înghesuie pe ”Goodison Park” din Liverpool la duelul cu St. Helen’s Ladies. Alte 15.000 de suflete rămîn pe afară.

Tatăl i-a pus ghetele pe foc!
Atunci, bărbaţii se sperie. Femeile nu au ce căuta aici! Dacă devin mai cunoscute decît ei? Peste ani, June Gregson, una dintre titulare, avea să declare că propriul tată o acuzase că, la 16 ani, îşi părăsise locul de la cratiţă şi îi aruncase, drept pedeapsă, ghetele de fotbal în foc!!!Trupa e suspendată, dar nu distrusă. De fapt, atunci începe adevărata viaţă. Turneu în SUA, cu sute de mii de spectatori. Meciuri demonstrative unde reţeta e de 250.000 de lire sterline. 828 de partide, în total, pe tot Mapamondul. 758 victorii, 46 egaluri, 24 înfrîngeri.

În 1971, interdicţia e ridicată. La 66 de ani, Lillian ”Lily” Parr, golgeterul cu peste 900 de reuşite, primeşte o plăcuţă omagială. Din 1965, însă, faimoasa trupă de femei cu fesuri pe cap înceta să mai existe…

by Cătălin Oprişan

Update foto