10

Ajungând la sală, micuţa intră în vestiar cu tupeu şi le zice celorlalte fete : " azi e ziua mea". Priviri peste priviri..."cine-i fătuca asta?","ce vrea de la noi?","să-şi vadă de treaba ei".
Fără să bage de seamă că mii de oameni o privesc din sală şi alte câteva milioane, zeci de milioane din faţa unor "cutii", adolescenta îşi începe exerciţiul ca şi cum ar fi la un banal antrenament.
Celelalte priveau resemnate şi se gândeau la acele cuvinte.Exerciţiu dus perfect până la capăt...aterizare... şi spectatorii nu se mai opresc din aplauze. Pe chipul ei se vedeau emoţiile. Nu pentru ce a fost , ci pentru ce urma.Avea de apărat un lucru pe care lumea gimnasticii nu-l mai văzuse până atunci: nota 10. Pentru că nimeni nu mai atinsese perfecţiunea, nici tabela nu ştia ce să facă.Şi-a cerut scuze şi a arătat doar 1.00 , dar toată lumea ştia că Nadia ,fata din Oneşti, era cea mai bună gimnastă a lumii.

Peste câteva luni, BBC Sport îi acorda titlul de „personalitatea sportivă a anului 1976”.

...acum, la 35 de ani de la acel moment unic, filmuleţul de mai jos este de nepreţuit şi ne aduce aminte de ziua de 18 iulie 1976(Jocurile olimpice de vară de la Montreal).




C.A.