O săptămână , patru ore, o viaţă sănătoasă

Poate aţi intuit din titlu despre ce e vorba, mai ales dacă sunteţi la zi cu ştirile.
Nu pot decât să mă bucur pentru faptul că se vrea ca elevii de gimnaziu şi liceu să facă săptămânal câte patru ore de sport. Deja au apărut voci care spun că nu se poate pentru că nu există săli de sport, profesori, etc. Dacă se vrea cu adevărat, se poate!
Un lucru alarmant cred că este locul ocupat de România în topul obezităţii din Europa : 3!!! Părinţii îşi îndoapă copiii cu mâncare , mişcare deloc.


În momentul de faţă, copiii nu fac sport nici la şcoală ( sau fac prea puţin), dar nici în cadrul cluburilor sportive. În minte am foarte recentă imaginea colegilor(colegelor) care aduceau o scutire şi gata. Treaba era rezolvată ,dar mai trist e că nu sunt cazuri singulare.

Eu unul, aş da anii înapoi dacă aş putea şi aş fi tare bucuros să fac câte patru ore de educaţie fizică. Erau ore când preferam să stau pe terenul de sport în detrimentul altor obiecte.


Înainte de toate, pe lângă faptul că este un obiect(la şcoală) ca oricare altul, sportul te ajută:
-să te dezvolţi sănătos;
-să lupţi alături de colegi pentru a câştiga;
-să înţelegi ce înseamnă competiţia;
-să te educi;
-să dezvolţi aptitudini.

Deşi sună un pic comunist, de când sunt mici, copiii ar trebui să învete proverbul din latin㪠" mens sana in corpore sano". Dacă tot am pomenit de comunism, nu e deloc surprinzător faptul că în acea perioadă Nadia Comaneci a luat 10 la Olimpiadă, Steaua a câştigat Cupa Campionilor Europeni, Năstase&Ţiriac au ajuns de trei ori în finala Cupei Davis sau că am fost campioni mondiali la handbal feminin, cât şi masculin.

Pentru voi ce înseamnă sportul?

10

Ajungând la sală, micuţa intră în vestiar cu tupeu şi le zice celorlalte fete : " azi e ziua mea". Priviri peste priviri..."cine-i fătuca asta?","ce vrea de la noi?","să-şi vadă de treaba ei".
Fără să bage de seamă că mii de oameni o privesc din sală şi alte câteva milioane, zeci de milioane din faţa unor "cutii", adolescenta îşi începe exerciţiul ca şi cum ar fi la un banal antrenament.
Celelalte priveau resemnate şi se gândeau la acele cuvinte.Exerciţiu dus perfect până la capăt...aterizare... şi spectatorii nu se mai opresc din aplauze. Pe chipul ei se vedeau emoţiile. Nu pentru ce a fost , ci pentru ce urma.Avea de apărat un lucru pe care lumea gimnasticii nu-l mai văzuse până atunci: nota 10. Pentru că nimeni nu mai atinsese perfecţiunea, nici tabela nu ştia ce să facă.Şi-a cerut scuze şi a arătat doar 1.00 , dar toată lumea ştia că Nadia ,fata din Oneşti, era cea mai bună gimnastă a lumii.

Peste câteva luni, BBC Sport îi acorda titlul de „personalitatea sportivă a anului 1976”.

...acum, la 35 de ani de la acel moment unic, filmuleţul de mai jos este de nepreţuit şi ne aduce aminte de ziua de 18 iulie 1976(Jocurile olimpice de vară de la Montreal).




C.A.