Imi aduc aminte de frumoasele calatorii cu trenul cand plecam la bunici, intr-un catun indepartat unde cu greu ajungeai cu alt mijloc de transport iar trenul era singura legatura. Poate pentru unii trenul nu le aduce prea multe amintiri placute atunci cand au facut naveta spre locul de munca, unde au stat inghesuiti in personalele ticsite unde iarna era prea frig iar vara foarte cald. Insa pentru mine trenul insemna evadarea din orasul incarcat si apasator, calatoria spre vacanta de vis la tara la bunici unde ma asteptau campurile inverzite pe care alergam cat era ziua de lunga, copacii cu fructe rumene pregatite ca eu sa le culeg, pasarile din batatura ce parca ciuguleau mai vesel pentru a-mi oferi cate un ou pe care sa il mananc la micul dejun, cantecul vesel al cocosului care ma trezea in fiecare dimineata, sunt amintiri pe care nu ai cum sa le uiti vreodata pentru ca fac parte din viata ta si parca si acum imi tresalta inima de emotiile pe care le-am trait atunci. Stateam cu chipul lipit de geamul de la compartiment si absorbeam cu nesat peisajele intinse de campie care fugeau prin fata ochilor mei, vacile care iesisera la pascut, cate o caruta gonind prin colbul drumului, tractoarele care huruiau in departare brazdand pamantul, macii rosii care inveseleau galbenul lanurilor de grau, sunt peisaje care raman ascunse in cartea amintirilor mele din copilarie.
Si acum simt in nari mirosul de praf amestecat cu mirosul calatorilor ce se urcau din fiecare statie si atmosfera devenea din ce in ce mai incarcata putand cu greu respira. Odata ce ajungeam in gara ma uitam in urma trenului si ii faceam cu mana si ii spuneam ca o sa ne vedem dupa ce vacanta va lua sfarsit. Pe drumul spre casa bunicilor imi imaginam ca ma joc de-a trenul fiind locomotiva care ii trage dupa ea pe ceilalti membri ai familiei mergand pe stramta carare din lanul de grau imitand un suierat ascutit ce rasuna in linistea campului.
Chiar daca mare lucru nu s-a schimbat la trenul de astazi, tot retraiesc o emotie placuta atunci cand urc in el pentru a merge in alte locuri si ma vad din nou plin de bucurie care va face o calatorie spre taramul bunicilor. Probabil, atunci cand esti mic, traiesti cu totul diferit fiecare clipa a vietii la un grad mult mai intens ca si cand te intalnesti cu acel lucru pentru prima si ultima oara. Nu aveam alte griji decat aceea de a ne juca si bucura de tot ce ne inconjoara, de noi prietenii si mai ales de calatorii prin tara, nu doar la bunici ci si la mare sau la munte. Pe vremea aceea nu toti aveau masina asa ca majoritatea calatoream cu trenul, un mijloc de transport care te ducea oriunde doreai, si pentru ca nu faceai calatoiriile aceastea foarte des, erau o adevarata bucurie cand se pregatea cate una. Noaptea dinaintea plecarii nu o dormeam in intregime, inca ma trezeam si imi imaginam cum o sa fie. Si pentru copii nostri bucuria de a merge cu trenul este la fel de mare si bine ar fi sa nu ii privam de aceasta chiar daca vom ajunge mai greu la destinatie si chiar daca va fi nevoie sa schimbam vreo doua trenuri pe traseu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu