Cu toate ca nu aveam neaparat o problema grava de sanatate, am mers la
Topkineto si am facut zilele trecute 3 sedinte de kinetoterapie. Asta cred ca e si una dintre cele mai grave probleme la romani: nu merg la un specialist decat foarte tarziu, cand e posibil ca problema sa fie deja grava.
Am ales sa i se acorde atentie spatelui meu, deoarece este zona unde apar cel mai frecvent dureri.
Metodele folosite au fost diversificate, fiecare zi avand metode noi: masaj terapeutic localizat, bandajare kinesiologica, vibromasaj, electro-neuro-stimulare, sursa de caldura. In prima zi am beneficiat de o sedinta de electro-neuro-stimulare si rezultatele s-au simtit. Dupa detensionarea muschilor a urmat trimiterea stimulilor la creier si intoarcerea la muschi sub forma de contractari.
A doua zi s-a folosit masajul terapeutic localizat si mai apoi vibromasajul, iar in ultima zi am beneficiat de o bandajare kinesiologica. Ultima metoda este de fapt una imbunatatita, metoda Lefter aducand in plus folosirea unei surse de caldura cand se aplica bandajul(Alex Lefter a fost primul care a folosit o sursa externa de caldura).
METODA LEFTER
Obiectivul s-a dorit a fi realizat prin utilizarea unei surse externe de caldura. Sursa externa de caldura este reprezentata de o lampa cu raze infrarosii de uz paramedical. Lampa produce suficienta caldura incat sa afecteze usor starea adezivului, astfel facandu-l sa patrunda in spatiile poroase. Prin incalzirea adezivului benzilor s-a urmarit o crestere semnificativa a aderentei benzilor in majoritatea conditiilor de mediu si factorilor interni sau externi.
REZULTATE
In 100% din cei 40 de participanti selectati s-a notat o imbunatatire a aderentei de pana la ~ 70% (masurata in UM „timp” cu un minim de peste 50%) prin metoda aplicarii caldurii pe zonele unde banda kinesiologica a fost lipita. Rezultatele pot fi cu siguranta considerate ca fiind statistic semnificative.
Dupa 3 zile de kineto, pot sa afirm ca la
Topkineto gasesti oameni dedicati muncii lor, profesionisti, pentru care cel mai important lucru e sa-si vada pacientii multumiti dupa fiecare sedinta. Si ca sa le preiau sloganul, chiar am fost pe maini bune.
Nu puteam rata ocazia, asa ca am realizat si un interviu cu Alexandru Lefter, despre drumul de la student la profesionist.
Interviul cu Alexandru Lefter,fondator
Topkineto
Andrei Chisanovici: Cum a decurs ascensiunea de la student la kinetoterapeut? Ai stiut de la inceput ca a fost o alegere buna?
Alexandru Lefter: Eu mi-am dat seama ca mi se potriveste kinetoterapia cand am pus mana pe primul pacient, in anul 2 de facultate. Nu esti cu adevarat convins ca asta vei face toata viata, dar dintre toate lucrurile pe care le ai in jur iti dai seama daca ti se potriveste cu adevarat. Acum, kinetoterapia face parte din viata mea si de multe ori ocupa mai mult timp decat ar trebui.
Am stiut ca asta voi face, dar nu mi-am imaginat niciodata ca dupa facultate voi pleca din tara si voi ajunge sa lucrez intr-un spital de stat in Danemarca 3 ani si apoi voi pleca in Anglia sa-mi caut drumul spre recuperarea sportiva.
Ascensiunea e inevitabila. Daca practici in orice domeniu si vrei sa fii bun, cu siguranta se va numi ascensiune.
A.C.: Care este cea mai mare satisfactie? Faptul ca iti faci munca si primesti niste bani sau ca pacientul se simte mai bine?
A.L.: Eu de cand ma stiu, caut zambetul celui din fata, dar pentru asta e un ciclu simplu: daca n-as primi o remuneratie minima pentru munca mea, eu nu as putea continua. E exact ca un artist care nu primeste bani pentru muzica lui. Daca ar fi sa o fac voluntar, as putea sa lucrez si doar pentru zambetul omului. Inca din anul 2 de facultate mi-am ales cele mai grele cazuri.
A.C.: Cum a fost experienta din Danemarca? Sunt comparabile sistemele din Danemarca si Romania?
A.L.: In Danemarca am invatat ce inseamna protocolul. Totul era foarte clar. De exemplu, daca aveam un pacient cu leziune musculara care facea 12 sedinte si se recupera complet, iar altul cu aceeasi problema, tot in 12 sedinte nu se recupera complet se considera ca tu ti-ai facut datoria la fel, in ambele cazuri.
A.C.: Totusi e imoral..
A.L.: E imoral, dar de multe ori mi s-a raspuns foarte sec ca moral sau imoral,este protocol. Asta a fost si unul dintre motivele pentru care am plecat.
A.C.: Ce sfaturi le dai celor care au frica de doctori, spitale, cabinete in general si nu au curaj sa ajunga la kinetoterapeut?
A.L.: Pentru cei care sunt reticenti la ideea de spital si "doctor" pentru ca au in minte metode agresive (operatii, sange etc.), ii pot asigura ca in kinetoterapie se utilizeaza cu succes numai metode neinvazive, scopul fiind mereu unul anti-durere sau pro-functional. Imprieteniti-va cu un kinetoterapeut!
A.C.: Cum crezi ca va evolua kinetoterapia in urmatorii 5-10 ani?
A.L.: Global, kinetoterapia este intr-un proces de dezvoltare alert, iar din ce in ce mai mult tehnicile sportive tind sa se instalez si in cazuistica populatiei generale. In Romania lucrurile avanseaza, lent, dar se simte. Sau poate simt eu mai mult pentru ca sunt in "miezul" problemei in permanenta. Speranta mea este ca in 5-10 ani peste 80% din romani sa ceara ajutor specializat atunci cand au nevoie si nu cand este prea tarziu. Abia atunci munca noastra va fi una de mentinere a sanatatii si nu doar de restaurare. Sunt optimist!
La fel de optimist sunt si eu, mai ales de cand l-am cunoscut pe Alex. Un adevarat exemplu de devotament, specialist in adevaratul sens al cuvantului si nu in ultimul rand o persoana care comunica cu tine,creeaza o legatura si intre timp te face si bine.
