Fotbalul iesean, incotro?

La inceputul sezonului fotbalistic eram increzator ca Iasul poate spera, in sfarsit, la ceva ce nu a avut parte cel putin in ultimii ani. Se pare ca pana acum am fost prea increzator, dar chiar si acum inca am sperante ca ramanerea in Liga I poate fi realizata.

Lucrurile n-au mers rau cat a fost Lacatus antrenor, dar rezultatele au lipsit. A venit Chirila. Ionut Chirila, care e mult sub ce insemna sau au insemnat fratele si tatal sau. Venirea lui Napoli a adus si cateva puncte, a trezit putin Iasul si da cateva sperante. Pauza de iarna a adus si cateva plecari, unele asteptate, altele surprinzatoare! Wesley a plecat la fel de repede cum a si venit. Cum bugetul echipei e format in mare parte din banii publici veniti de la Consiliul Local prin intermediul  Fundatiei sportului iesean, cred ca ar fi bine sa stim cu cat si pentru ce l-am platit pe cel mai bun marcator strain din campionatul romanesc.

Salariul din fiecare luna a fost de aproximativ 5-6000 de euro, surprinzator pentru un jucator curtat candva chiar de granzii campionatului. Diferenta a fost facuta insa de banii pe care i-a primit la semnarea contractului: suma de bani este formata din sase cifre si este exprimata in euro. Toate acestea pentru ce? Pentru un jucator in minus meci de meci?

Cu banii pierduti in mai putin de jumatate de an, cred ca am fi putut sprijini centrul de copii si juniori cativa ani. Chiar zilele trecute am aflat de un fost jucator al echipei secunde a fostei Politehnici, in prezent la Stiinta Miroslava, care a fost imprumutat in a treia liga din Turcia. In urma cu cativa ani a doua echipa promovase in a doua liga, dar a renuntat la a participa la competitie. Tinerilor de atunci oare nu li s-au taiat aripile, exact atunci cand credeau ca vor juca pentru prima echipa a Iasului?

Poate ca acum echipa era formata din acei jucatori si nu aveam motive de ingrijorare sau poate e doar o falsa impresie?

Dati voie iesenilor, tinerilor fotbalisti,  sa incerce sa faca ce le place! SA JOACE FOTBAL! Nu doar sa faca act de prezenta pe teren, cum au facut unii jucatori blazati, care abia asteptau sa se mai termine un meci!

Cine vrea sa stea, sa stea pentru oras si pentru suporteri, nu pentru bani si interese personale! 

Deocamdata e multa ceata!

Promovareee!!!!!

Asa cum era de asteptat, Iasul urca(revine) in liga I de fotbal.Am folosit doua cuvinte care pentru mine nu inseamna foarte mult, dar intre altii a creat adevarate razboaie.E echipa care de la sfasitul verii va umbla prin tara si va primi acasa cele mai importante echipe de fotbal din Romania: Steaua , Rapid , Dinamo , CFR , Vaslui. E imaginea orasului in joc si nu are nicio relevanta ca e CSMS sau Poli. De asemenea, echipa Iasului a fost vazuta ca fiind jucaria primarului ,insa cred ca e pacat si rusinos ca Iasul a stat doi ani in liga a II-a.

Si ca sa inchei intr-un mod optimist , iata ca se implini si dorinta unui coleg de facultate care era mahnit ca Iasul a cazut in "b" exact cand a venit in oras.Sper ca de acum inainte sa ramana multi ani in prima liga si poate incetul cu incetul sa scoatem capul si prin Europa.

Un loc nou

Vineri am fost la baschet,Politehnica-BC Timişoara a fost 77-94.Cu acest prilej ţin să vă spun că o să scriu şi în alt loc,dar o să mai scriu şi aici.Din 1 martie se lansează ziarul online Daily Iaşi(mă găsiţi în special la secţiunea Sport).

Reportajul de la meci este aici.

Dragostea pentru fotbal

Premiu pentru pasiune din parte Timişoreana-sponsorul Cupei României.

"Faptul că sunt ieşean nu putea să conducă decât la un singur lucru: să o susţin pe Politehnica. Îmi aduc aminte de primul meci la care am fost pe stadion în Dealul Copoului. Era prin primăvara lui 2002. Deşi juca în "divizia C" la acea vreme,meciul era unul cât se poate de interesant şi în acelaşi timp important.Iaşul întâlnea vecinii din sud, Sportul Municipal Vaslui. Miza? Promovarea în liga a doua şi continuarea drumului de revenire în elita ţării. Scorul final a fost un lejer 4-0 obţinut de echipa ieşeană, dar altceva a fost mult mai important.

Fotbalul adevărat a demonstrat atunci că doar dragostea şi pasiunea pentru fotbal contează, deoarece stadionul a fost arhiplin. Un asemenea lucru nu cred că s-a mai vazut în liga a treia de la noi, ba chiar sunt stadioane ale unor echipe de prima ligă unde în tot sezonul nu vin atâţia spectatori. 15000 de suporteri au arătat că nu contează calitatea jocului şi liga în care se joacă,ci mult mai importantă este cinstea fotbalului. Acest lucru a marcat un copil (aveam 11 ani atunci) şi de atunci am fost prezent meci de meci alături de Politehnica indiferent dacă echipa juca bine sau rău, afară era caniculă sau ger ori jucam cu Steaua sau Metalul Plopeni. Şi ca o curiozitate,tot atunci îşi începea cariera şi juniorul Adrian Cristea. Din păcate, în acest an Politehnica "a murit" şi a lăsat in urmă 65 de ani de fotbal adevărat, dar măcar sunt fericit că vreo 8 ani am fost şi eu alături de ea."

by C.A.

Femeile pe care bărbaţii nu le-au vrut

Ţin să precizez înainte de toate că articolul este preluat , deoarece consider că este o "bijuterie" şi alte adaosuri l-ar fi stricat.

Au disputat peste 800 de partide în ilegalitate. Au alergat umar la umăr cu echipe participante la campionatele mondiale. Nu se rujau, dar evoluau cu fesuri pentru că părul prea lung le jena: Dick, Kerr’s Ladies FC

5 decembrie 1921. Undeva în Anglia. Decizia e luată. Îşi tuşinează mustaţa, îşi drege glasul, anunţă sentinţa: ”S-au analizat mai multe aspecte şi s-a considerat că echipa Dick, Kerr & Co. nu poate evolua în competiţiile noastre, sub niciun fel. Interdicţia este dată pentru o perioadă de 50 de ani!!!”

Scurt! Dar cine este trupa care avea să primească cea mai mare suspendare din istorie? Şi cu ce supărase ea? Dar, mai ales, pe cine?

În 1914, primul mare război frige. La Preston, doi scoţieni fondează o fabrică de muniţie. Aşa apare Dick, Kerr & Co. Muncitori, femeile. Barbaţii se pregătesc să plece pe front. În pauzele de masă, vreo 15 amazoane evoluează contra ”durilor” din conducere. De fiecare dată îi bat. Atunci, Alfred Frankland ia decizia să formeze un team. Aşa apare Dick, Kerr & Co. Echipa de fotbal feminin. Într-o societate în care sexul slab nu are, încă, drept la vot, fumatul şi băutul în public sunt interzise, apropierea de corpul partenerului, în timpul dansului, este o blasfemie, ca să nu mai vorbim despre machiaj, nişte doamne care să alerge după o minge prin mocirle e un lucru de neconceput.Dar trupa plecă la drum. Conducerea alocă 10 şilingi pentru fiecare…echipier, la meci. Reprezintă salariul, diurna, primele, indemnizaţia.

25 decembrie 1917. 10.000 de spectatori ajung pe ”Deepdale” din Preston să le vadă. 30 aprilie 1920. O trupă similară vine din Franţa, păstorită de Alice Milliat, militanta pentru drepturile sportive ale…sportivelor. Tribunele sunt arhipline. E ceea ce rămîne în istorie drept primul meci internaţional. La final, terenul e invadat, iar Jennie Harris, autoarea unicului gol, e purtată pe braţe. 26 decembrie, acelaşi an. 53.000 de oameni se înghesuie pe ”Goodison Park” din Liverpool la duelul cu St. Helen’s Ladies. Alte 15.000 de suflete rămîn pe afară.

Tatăl i-a pus ghetele pe foc!
Atunci, bărbaţii se sperie. Femeile nu au ce căuta aici! Dacă devin mai cunoscute decît ei? Peste ani, June Gregson, una dintre titulare, avea să declare că propriul tată o acuzase că, la 16 ani, îşi părăsise locul de la cratiţă şi îi aruncase, drept pedeapsă, ghetele de fotbal în foc!!!Trupa e suspendată, dar nu distrusă. De fapt, atunci începe adevărata viaţă. Turneu în SUA, cu sute de mii de spectatori. Meciuri demonstrative unde reţeta e de 250.000 de lire sterline. 828 de partide, în total, pe tot Mapamondul. 758 victorii, 46 egaluri, 24 înfrîngeri.

În 1971, interdicţia e ridicată. La 66 de ani, Lillian ”Lily” Parr, golgeterul cu peste 900 de reuşite, primeşte o plăcuţă omagială. Din 1965, însă, faimoasa trupă de femei cu fesuri pe cap înceta să mai existe…

by Cătălin Oprişan

Update foto